Fracturile de stres sunt mici fisuri în os care apar în urma unei solicitări repetitive și excesive. Spre deosebire de fracturile clasice, acestea nu se produc în urma unui traumatism unic, ci sunt rezultatul unor microleziuni acumulate în timp. Cum pot fi prevenite fracturile de stres și ce este de făcut în momentul în care apar? Aflați din acest material.

Activitatea fizică intensă și repetată este un factor major în apariția fracturilor de stres. Sportivii de performanță, în special cei care practică sporturi cu impact precum alergatul, dansul, tenisul, baschetul sau gimnastica, sunt cei mai expuși. Mișcările repetitive și forțele puternice care acționează asupra oaselor pot crea microleziuni care, în timp, se pot transforma în fracturi.

Alte cauze pentru apariția fracturilor de stres mai pot fi:

• Schimbări bruște ale antrenamentului: Atunci când un sportiv își modifică brusc programul de antrenament, fie că este vorba despre creșterea intensității, a duratei sau a frecvenței antrenamentelor, oasele nu au timp să se adapteze la noile solicitări. Această suprasolicitare bruscă poate duce la apariția microleziunilor și, în cele din urmă, la fracturi de stres.
• Deficiențe nutriționale: Oasele au nevoie de anumite nutrienți pentru a-și menține sănătatea și rezistența. Deficiențele de calciu și vitamina D, în special, pot slăbi structura osoasă și o fac mai predispusă la fracturi. Alte minerale, precum magneziul și potasiul, joacă, de asemenea, un rol important în sănătatea osoasă.
• Echipament neadecvat: Încălțămintea nepotrivită sau echipamentul sportiv inadecvat pot crea un dezechilibru în distribuția forțelor asupra oaselor și articulațiilor, crescând astfel riscul de fracturi de stres. De exemplu, încălțămintea de alergare uzată sau cu talpă neadecvată poate provoca suprasolicitarea anumitor zone ale piciorului.
• Tulburări hormonale: Unele afecțiuni hormonale, cum ar fi osteoporoza, pot slăbi semnificativ densitatea osoasă, făcând oasele mai fragile și mai predispuse la fracturi. De asemenea, tulburările hormonale legate de menstruație, precum amenoreea (absența menstruației), pot crește riscul de fracturi de stres la femei.

Simptomele fracturilor de stres

Sunt trei simptome principale care pot indica prezența unor fracturi de stres.

• Durere localizată: Cel mai evident semn al unei fracturi de stres este durerea. Această durere este, de obicei, localizată într-o anumită zonă a osului afectat și se intensifică pe măsură ce zona este solicitată prin activitate fizică. Un aspect caracteristic al durerii cauzate de o fractură de stres este că aceasta tinde să se amelioreze în timpul repausului. Cu toate acestea, pe măsură ce fractura se agravează, durerea poate deveni constantă și mai intensă, chiar și în repaus.
• Inflamația: Deși nu este la fel de evidentă ca durerea, inflamația poate fi prezentă în zona afectată de fractura de stres. Această inflamație este, de obicei, ușoară și poate fi însoțită de o senzație de căldură. Zona afectată poate fi, de asemenea, sensibilă la atingere, ceea ce face dificilă efectuarea anumitor mișcări sau aplicarea presiunii asupra zonei respective.
• Scăderea performanței: Durerea cauzată de o fractură de stres poate afecta semnificativ performanța sportivă. Sportivii pot observa o scădere a rezistenței, o creștere a oboselii și dificultăți în executarea mișcărilor. În cazul în care durerea este severă, poate fi necesar să se întrerupă complet activitatea fizică pentru a permite osului să se vindece. De asemenea, durerea poate afecta coordonarea și echilibrul, crescând riscul de alte leziuni.

Cum sunt diagnosticate fracturile de stres?

Diagnosticul se pune pe baza istoricului medical, a examenului fizic și a unor investigații imagistice, cum ar fi radiografia, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN).

Tratamentul fracturilor de stres

 Tratamentul fracturilor de stres depinde de severitatea leziunii și poate include mai multe soluții.

• Repaus: Repausul este primul și cel mai important pas în tratarea fracturilor de stres. Este esențial să se oprească orice activitate fizică care provoacă durere. Durata repausului variază în funcție de severitatea fracturii și de răspunsul organismului la tratament. În unele cazuri, poate fi necesară o perioadă lungă de repaus complet, în timp ce în alte cazuri, activitățile cu impact redus pot fi reluate gradual.
• Imobilizare: În cazul fracturilor de stres severe, medicul poate recomanda imobilizarea zonei afectate. Aceasta se poate realiza cu ajutorul unei atele sau a unui ghips, în funcție de localizarea și gravitatea fracturii. Imobilizarea are rolul de a preveni mișcările care ar putea agrava fractura și de a permite osului să se vindece.
• Fizioterapie: După ce durerea s-a redus semnificativ și fractura a început să se vindece, fizioterapia poate fi de mare ajutor. Exercițiile de întărire musculară și de îmbunătățire a mobilității sunt esențiale pentru a restabili funcționalitatea zonei afectate și pentru a preveni reapariția fracturii. Un fizioterapeut poate elabora un program de exerciții personalizat, în funcție de nevoile fiecărui pacient.
• Medicamente: Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt medicamente care pot ajuta la reducerea durerii și inflamației asociate cu fracturile de stres. Aceste medicamente pot fi administrate oral sau local, sub formă de geluri sau creme. Este important să discutați cu medicul înainte de a utiliza orice tip de medicament, deoarece antiinflamatoarele pot avea efecte secundare.

În plus față de aceste tratamente, este important de menționat faptul că recuperarea completă după o fractură de stres poate dura câteva săptămâni sau chiar luni. Este esențial ca pacienții să urmeze cu strictețe recomandările medicului și să nu forțeze revenirea la activitățile fizice înainte de a fi complet vindecați.

Cum pot fi prevenite fracturile de stres?

Există un set de recomandări generale care ajută la diminuarea riscului de apariție al fracturilor de stres.

• Încălziți-vă înainte de antrenament: Pregătiți mușchii și articulațiile pentru efort.
• Creșteți treptat intensitatea antrenamentelor: Evitați schimbările bruște de program.
• Alegeți încălțăminte adecvată: Încălțămintea trebuie să ofere un suport adecvat și să fie specifică activității pe care o practicați.
• Asigurați-vă o hidratare corespunzătoare: Deshidratarea poate crește riscul de leziuni.
• Acordați atenție semnalelor corpului: Odihniți-vă dacă simțiți durere.
• Mențineți o dietă echilibrată: Asigurați-vă că aveți o alimentație bogată în calciu, vitamina D și alte minerale esențiale pentru sănătatea oaselor.
• Consultați un specialist: Dacă aveți dureri persistente, consultați un medic sau un fizioterapeut.