Glaucomul reprezintă un grup de afecțiuni degenerative, în care nervul optic se atrofiază, iar pacientul ajunge să nu mai vadă, dincolo de alte complicații ce pot apărea. Glaucomul poate să apară la orice vârstă, însă este frecvent întâlnit la persoanele care au peste 55-60 de ani. Important de reținut este faptul că glaucomul este asimptomatic, iar pacientul nu își dă seama că ar putea avea o boală decât în stadiile foarte avansate.

Glaucomul este principala cauză care duce la pierderea vederii, la nivel mondial. Faptul că este o afecțiune ”ascunsă” poate pune în pericol sănătatea pacientului, care nu observă schimbări majore în ceea ce privește acuitatea vizuală decât în stadiile avansate. De multe ori, glaucomul este o boală moștenită. În alte cazuri însă, glaucomul apare în urma acumulării tensiunii intraoculare.

Câte tipuri de glaucom există?

Sunt mai multe tipuri de glaucom, ce pot avea cauze declanșatoare diferite.

Glaucomul cu unghi închis, de exemplu, apare în momentul în care irisul se inflamează sau se extinde, obstrucționând sau blocând total unghiul de drenaj. Din acest motiv, tensiunea intraoculară crește, lichidele specifice nu mai pot circula, iar nervul optic este afectat.

Glaucomul cu unghi deschis este cea mai des întâlnită formă de glaucom, în care unghiul de drena alcătuit din cornee și iris rămâne deschis, însă filtrul trabecular este blocat. Rezultatul este tot creșterea presiunii intraoculare și lezarea nervului optic.

Mai există glaucom secundar, ce apare în urma unei leziuni oculare, leziune ce poate să se fi produs cu mulți ani înainte, însă fără a genera simptome. Diabetul și cataracta pot fi două cauze care duc la apariția glaucomului secundar.

Glaucomul pigmentar se întâlnește în rândul pacienților bărbați și reprezintă detașarea/desprinderea granulelor de pigment de la nivelul irisului. Granulele pot duce la blocaje și implicit la creșterea tensiunii intraoculare și la atrofierea nervului optic.

În cazul glaucomului exfoliativ, diferite particule se lipesc de partea frontală a retinei, consecința în timp fiind tot pierderea vederii.

Sunt în situație de risc pentru glaucom?

Dacă ai vârsta peste 60 de ani și ai antecedente de glaucom în familie, poți fi în situație de risc pentru a dezvolta glaucom. De asemenea, afecțiunile oculare pot crește și ele riscul. Miopia este una dintre acestea, precum și anumite leziuni ale ochilor sau diferite intervenții chirurgicale.

Tensiunea intraoculară mare mai poate fi un factor de risc major. Pentru a te asigura că această tensiune oculară se află în limitele normale, un simplu consult oftalmologic este cea mai bună soluție la care poți apela.

Potrivit studiilor, riscul crescut de glaucom apare și în cazul unui deficit de estrogen, cum ar fi în cazul pacientelor care au suferit intervenții de îndepărtare a ovarelor.

Diabetul și hiptertensiunea arterială sunt alți doi factori importanți de risc în apariția glaucomului, deci mare atenție dacă ai aceste 2 afecțiuni. Un consult oftalmologic este recomandat, pentru a elimina orice fel de grijă.

Care sunt simptomele glaucomului?

Chiar dacă glaucomul este asimptomatic în primele etape, sunt câteva simptome specifice care reprezintă adevărate semnale de alarmă și ar trebui să te direcționeze către un specialist.

În cazul glaucomului cu unghi deschis, pacientul poate să observe că are o acuitate vizuală redusă, adică să nu mai vadă foarte bine periferic sau chiar central.

Dacă este vorba de un glaucom cu unghi închis, durerile de cap severe, durerile de ochi și vederea încețoșată pot fi simptome experimentate de pacient.

Dacă glaucomul este lăsat netratat, acesta duce la pierderea vederii pacientului.

Cum este diagnosticat glaucomul?

Glaucomul poate fi diagnosticat în cadrul unei consultații oftalmologice. Măsurarea tensiunii intraoculare și testarea deteriorării nervului optic sunt două dintre metodele de diagnosticare, alături de măsurarea grosimii corneei și inspectarea unghiului de drenaj.

Metodele de tratament pentru glaucom diferă de la un caz la altul, în funcție de particularitățile fiecărui caz. Uneori poate fi recomandat tratament medicamentos, alteori intervenția chirurgicală este cea mai eficientă soluție.

Este important ca glaucomul să fie diagnosticat la timp. De aceea, este recomandat consultul de rutină, cu următoarea frecvență:

• înainte de 40 de ani, la fiecare doi până la patru ani;
• de la 40 la 54 de ani, la fiecare unu până la trei ani;
• de la 55 la 64 de ani, la fiecare unu până la doi ani;
• după vârsta de 65 de ani, la fiecare șase până la 12 luni.