ECOGRAFIA

Ecografia

Ecografia medicală este o metodă imagistică  de diagnostic bazată pe ultrasunete, folosită pentru a vizualiza diferite structuri (ca muşchi, tendoane, organe interne). Ecografia permite  deteminarea dimensiunilor, evaluarea structurii interne a organelor şi evidenţierea unor leziuni, pe baza imaginilor obţinute în timp real, frecvenţele folosite în scop diagnostic fiind între 2 şi 18 Mhz.

Ecografia abdominala permite urmatoarele:

Evidentierea modificarilor de structura aparute in organele solide: a) Pancreas (marime, chiste, pseudochiste, calcificari, calculi, tumori) – ecografia vede modificarile pancreasului mai putin bine decat pe cele ale ficatului- b) Ficat (marime, omogenitate, structura, chiste, hemangioame, tumori, calcificari, cai biliare) c) Rinichi (tumori, pietre, marimea si forma rinichilor) d) Uter (tumori), ovare (chiste , tumori), sarcina e) Prostata (marime, omogenitate, tumori, calcificari) f) Splina (marime, tumori, chiste, hemangioame, splina accesorie) g) Ganglioni abdominali – de obicei se vad destul de dificil la ecografie daca sunt mici

-Depistarea unor modificari aparute in unele organe tubulare, care contin si lichid (contrastul dinte lichid si solid poate fi depistat de ecografie): a) Vezicula biliara (colecist) si caile biliare (tumori, pietre, malformatii, dilatari, etc) b) Vezica urinara (tumori, pietre, conturul prostatei, etc) c) uretere (dilatare) d) apendice

– Prezenta lichidului (ascita) in cavitatea abdominala (burta), pericard (la inima), pleura (la plaman)

– Evaluarea diametrului unor vase sanguine si modificarilor lor (anevrism, stenoza, etc), care au semnificatie in diagnosticul unor boli (aorta, vena cava inferioara, vena porta, venele suprahepatice, vena splenica, arterele renale, etc)

Este indicat sa faci o ecografie abdominala in urmatoarele situatii: a) dureri abdominale acute sau cronice, indiferent de durata sau simptome insotitoare b) traumatisme abdominale, cu posibile rupturi de organe si hemoragie interna c) tulburari de ciclu menstrual d) febra de cauza neidentificata e) scadere in greutate de cauza neprecizata f) existenta unei tumori extraabdominale, pentru a depista posibilele metastaze abdominale in organe sau ganglioni g) tulburari de tranzit h) icter i) aparitia unor tumori abdominale j) marirea de volum a abdomenului de cauza neprecizata k) tulburari de urinare l) modificari ale urinii m) sindrom inflamator sau infectios de cauza necunoscuta n) existenta unor adenopatii (ganglioni) periferici o) suspiciunea de imbolnavire a unuia din urmatoarele organe: pancreas, ficat si cai biliare, rinichi, splina, uter, ovare, vezica urinara, prostata, ganglioni abdominali sau vase abdominale

Pregătirea pacientului pentru ecografie abdominală constă în post alimentar (inclusiv băuturi acidulate şi cafea) cu cel puţin 6 ore înainte de investigaţie, astfel ca stomacul să fie gol şi conţinutul gazos intestinal să fie redus, permiţând vizualizarea adecvată. Este indicat să se bea 1 litru lichide (apa plată, ceai).
Cu 24 de ore înainte, nu se consumă dulciuri, se evită alimente care pot fermenta (fructe, lapte), iar cina din ziua precedentă trebuie să fie uşoară şi să nu fie servită mai târziu de ora 18:00-19:00. În cazul în care sunteţi balonat, se recomandă ca în ziua precedentă investigaţiei să se administreze medicamente ca Espumisan sau Sab simplex (1-2 tablete de 3ori/ zi sau 2 tablete in seara dinaintea examinării şi 1 tableta cu 3 ore înaintea examinării).
În cazul ecografiei pelvine, se recomandă consumul a 1 litru de apă plată cu o oră înainte de investigaţie; pacientul nu trebuie să urineze, chiar dacă există această senzaţie, astfel vezica urinară va fi plină şi va permite vizulizarea structurilor învecinate (prostata, uter, ovare).
Pe pielea abdomenului pacientului se va aplica un gel special care favorizează transmiterea ultrasunetelor. Ulterior se aplică şi apasă uşor transductorul pentru a se vizualiza imaginea zonei respective pe ecranul aparatului.

Ecografia este o investigaţie nedureroasă, excepţie făcând cazurile în care există o afecţiune (ex. calculi biliari, colecistită, pancreatită acută) când poate apărea disconfort sau uşoară durere la apăsarea unei anumite zone cu transductorul.

Ecografia are şi limite: nu penetrează structurile osoase, calitatea imaginilor este slabă în cazul când se interpune gaz între transductor şi organul de interes, datorită diferenţelor extreme de impedanţă acustică (de exemplu vizualizarea pancreasului este dificilă la cei cu balonare), adâncimea de penetrare a ultrasunetelor este mai mică la pacienţii obezi şi deci acurateţea imaginii mai scăzută, iar limita de rezoluţie este de 3 mm (nu poate detecta structuri mai mici de această dimensiune).

Dr. Muja Oana Liliana

Medic Specialist Medicina Interna